Pomana peştelui. Ceva nou de sărbători.

      

Ultima dată când am fost în Sicilia era fix pe vremea asta, chiar în toiul iernii. Dar nu te lua după cuvinte, căci Sicilia se întinde până pe platoul continentului african. Normal că, în asemenea condiţii, nici iarna nu-i ca iarna. De fapt, ştii că a venit iarna în Sicilia după două lucruri: brusc nu mai mori de cald şi te trezeşti cu instalaţii de Crăciun prin palmieri. Pentru noi, care nu ne-am născut acolo (deşi avem impresia ciudată că acolo e acasă), un palmier cu beculeţe este ceva de râs. Pentru ei este o amintire din copilărie.

Pom de Crăciun în Catania

Mă întreb - chiar! - ce găseau ei sub pomul de iarnă când noi aici ne bucuram la portocalele pe care le vedeam doar în acest moment al anului? Atunci eram copii şi nu ni se părea ciudat să vedem portocale taman în toiul iernii. Mie, când am crescut, asta mi s-a părut ciudat. Până când am ajuns în Sicilia şi am văzut cu ochii mei portocali încărcaţi în decembrie şi ianuarie. Mitul urban care spunea că portocalele sunt culese verzi şi se coc undeva în silozuri soioase la marginea Bucureştiului picase sub lovitura realităţii: portocalele chiar se coceau în toiul iernii, mintea mea de copil nu se înşelase!

Crengi doldora de portocale pe o straduţă oarecare-n Taormina, la sfârşitul lui decembrie

Ok, deci dacă tot nu am aflat ce primesc ăştia de Crăciun sub palmier (că doar nu or primi mere culese verzi care se coc prin vreun siloz soios de lângă aeroportul din Palermo), renunţ la întrebarea asta pentru una cu răspuns mai uşor de verificat:

Ce manâncă ăştia în loc de pomana porcului?

Păi răspunsul vine tot de la porc, aplicând metoda următoare: te întrebi ce comandă sicilienii la restaurant în loc de ceafă de porc cu cartofi prăjiţi. Răspunsul este simplu: ton sau peşte spadă. Ăştia sunt porcii lor şi se găsesc proaspeţi, în fiecare dimienaţă, alături de fel şi fel de specii de fructe de mare, la piaţă.

Dimineaţa: ton la piaţa de peşte din Catania.

Peştele spadă.

La prânz: peştele spadă într-o ipostază mult mai prietenoasă (probabil de dimineaţă părea mai agresiv pentru că nu-şi băuse cafeaua).

Şi ăsta-i tonul.

Teoria de mai sus cu cafeaua se poate generaliza: tot ce mişcă dimineaţa în piaţă (ca, de exemplu, caracatiţa din stânga) e mult mai prietenos la prânz, pentru că între timp şi-a băut cafeaua.

Asta este la prânz caracatiţa de mai sus.

 

De la Etna la Dâmboviţa 

De porc nu prea poţi scăpa în România când dă Crăcinul peste tine. Pentru că oricum o să mănânci porc cel puţin de patru ori: la părinţi, la socrii, la bunici şi la prieteni, noi îţi propunem în cele ce urmează o alternativă la porc la care să recurgi în scurtele momente de relaxare din perioada sărbătorilor. Şi nu uita că nu doar tu, ci şi ficatul tău are nevoie de relaxare. Fie şi numai pentru a-şi reface puterile pentru următoarea masă cu zece feluri de porc pusă la cale de familie.

Deci ne vom inspira din porcul sicilienilor pomenit mai sus dar, evident, în limitele restricţiilor locale. Căci la noi va fi inevitabil plin de restricţii, pentru că nu avem un vulcan temperamental pe nume Etna aşa cum are Catania, ci un râu care se cheamă Dâmboviţa şi care nu mai curge cum vrea el, ci cum a vrut tovarăşul sacrificat cu puşca de Crăciun.  Aşadar prima restricţie este că noi, în loc de port la Marea Mediterană, avem parcare la Real, Auchan, Carefour, Metro sau Billa. A doua restricţie cred că ne-o cam impune bunul-simţ: de ce să dai o căruţă de bani pe ton în magazinele abia numite, când poţi pleca acasă cu un peşte la fel de bun, dar de patru ori mai ieftin, pe nume somon?

Pomana peştelui

Ce am făcut este să adaptăm pentru noi şi pentru tine ceva foarte bun pe care l-am mâncat în Catania la restaurantul Metro de pe Via Crociferi 76 şi care se chema în meniu tono cacipudata. În adaptarea noastră de sezon pe care-o botezăm cinstit pomana peştelui, veţi vedea că reţeta siciliană a devenit o delicioasă friptură de somon cu un sos gros de ceapă aromat cu chestii pe care nu le descriu până la secţiunea ingrediente pentru că-mi plouă-n gură şi am o tastatură scumpă (cine se zgârceşte la peşte îşi permite).

 

Ingrediente

• fileu de somon, cca. 600g, tăiat în 4 bucăţi
• 3 cepe mijlocii (sau 2 mari) 
• 2 căţei de usturoi
• 2 linguri ulei de măsline
• 1/2 cană de supă
• 1 lingură oţet balsamic
• 1/2L sos Worchestershire
• 1 linguriţă zahăr brun
• sare
• piper 
• lămâie

Pentru dozarea corectă a ingredientelor, îţi recomandăm postarea asta. 

 

Preparare

Întâi se taie ceapa în două, pe lungime, după care se taie felii destul de subtiri. Se căleşte în ulei de măsline, întâi la foc iute 2-3 minute, apoi se adaugă şi usturoiul tăiat felii.

După aceea se găteşte la foc foarte mic, amestecând din când în când, preţ de 20 de minute, până când ceapa devine uşor crocantă.

Se stinge, apoi, cu supă, se adaugă sosul Worchestershire, oţetul balsamic şi zahărul, plus sare şi piper. Se fierbe la foc foarte mic până când scade lichidul la jumătate şi sosul se îngroaşă şi  se caramelizeză. Se pune deoparte.

Fileurile de somon date cu sare şi piper se prăjesc într-o tigaie antiaderentă, în foarte puţin unt, la foc iute, câte 3-4 minute pe fiecare parte.

Se aşaza, apoi, pe farfurii şi se stropesc cu puţină lămâie. Pe fiecare bucată se pun una-două linguri din sosul de ceapă pe care tocmai l-am preparat.

Acum te poţi bucura de o masă bună de Crăciun, festivă dar fără porc şi fără Hruşcă  - da, ştiu că mă repet! - pentru care ficatul îţi va fi recunoscător şi te va ajuta să treci cu bine sărbătorile care sunt abia la început. Şi te vom ajuta şi noi cu alte reţete bune de te lingi pe degete şi foarte prietenoase cu digestia.