Acum câţiva ani, cineva mi-a pus o întrebare la care nici acuma nu am reuşit să răspund: ce alte cuvinte mai rimează cu "pâine" afară de "mâine" şi de "câine"? Şi afară, bineînţeles, de sofisme ca "poimâine", "răspoimâine" şi "răspoicâine". Cum nu am fost în stare să găsesc nimic corespunzător, tot bătându-mi eu capul am ajuns, cu vremea, să echivalez cele trei cuvinte, pentru că formau în capul meu aceeaşi problemă. Aşa m-am trezit vorbind - întâi în glumă apoi, vai, în serios ! - "Taie-mi şi mie o felie de câine!" sau "E pâine de rasă?" ori "Atenţie, mâine rău!" Acum că şi tu vei avea, începând de azi, această problemă, să trecem liniştiţi la reţeta de tapenade care, ca şi mult prea familiara zacuscă, reprezintă o formă de aperitiv de uns pe câine, doar că mult mai simplu de făcut şi incomparabil mai bună. (Bine, cine a stat vreodată în cămin ştie că zacusca nu-i un aperitiv, ci o masă festivă. Dar asta e etimologia, pentru că în rusă закуска însemnă aperitiv. Probabil aperitiv la vodkă). Dar că veni vorba de etimologie, tapenade desemnează, la origine, o pastă de măsline cu anchois şi capere. Încet, încet, termenul s-a extins şi la alte combunaţii cu pastă de măsline şi multe alte chestii, până când măslinele au căzut în dizgraţie şi, după trei avertismente scrise, au fost eliminate, ca în cazul celei de-a treia reţete pe care ţi-o propunem azi.
Pentru diversificare, deci, îţi propunem trei feluri de tapenade: cu anghinare, cu roşii uscate şi cu ardei copţi. Noi am votat-o pe primul loc pe cea cu ardei copţi, dar merită servite toate trei concomitent, întrucât comparaţia pune în valoare gustul fiecăreia.
