Carbonade flamande. De făcut în weekend.

Te-ai fi gândit că internetul îţi aduce azi o halcă aburindă de Ev Mediu? Cu asta se-ntremau cavalerii lu' peşte pentru nopţi de băut bere în jurul mesei rotunde, pe vremea când toţi dragonii purtau centură de castitate cu cristale Tarkovsky. Cel mai bine este s-o pregăteşti în weekend, să ziceml sâmbăta, pentru că durează câteva ore bune. Dar merită, că altfel nu vorbeam de ea.

Ingrediente

- 1,5 kg de carne de vită, ideal ceafă, dar e ok şi pulpă, cu condiţia să nu aibă exces de pieliţe
- 2 cepe mari
- 4 linguri de unt (cam 80g)
- 2 linguriţe de zahăr brun
- 2 căţei de usturoi
- 3 linguri de făină
- 2 linguri de ulei
- 330ml bere belgiană brună sau roşie, de preferat Dubbel, noi am folosit La Trappe
- cam 330ml supă de vită concentrată
- 3 morcovi nu foarte mari
- 2 felii de pâine integrală
- 2 linguriţe de muştar a l'ancienne
- sare, piper proaspăt măcinat
- 3-4 foi de dafin
- 1/4 linguriţă de ienibahar măcinat
- 1/2 linguriţă de cimbru uscat

Preparare

Se taie carnea cubuleţe de 2cm, se dă cu sare şi piper. Se rumeneşte carnea în câte puţin unt, eventual în tranşee, pentru că e foarte important să aibă loc în tigaie ca să se rumenească frumos pe toate părţile.  Se pune carnea deoparte. Dacă grăsimea e un stres, se poate pune la scurs într-o strecuretoare sau pe un şervet de hârtie. Dacă nu - şi cu atât mai bine, că va fi mai gustos - se poate transfera direct în oala sau ceunul în care se va găti mai departe. După ce toată carnea a fost rumenită, se deglasează tigaia cu o parte din supă. Se toarnă în ceaun. În tigaie se rumeneşte baconul tăiat cubuleţe. Se scoate din tigaie (şi aici e valabil acelaşi comentariu despre grăsime). 

Se pune în tigaie uleiul şi se prăjeşte ceapa la foc mediu spre mic în jur de 20 de minute. Ceapa ar trebui să devină transparentă şi şi uşor aurie. se adaugă zahărul, se amestecă şi se mai găteşte ăncă 10-15 minute la foc mic, amestecând des, până se caramelizează ceapa şi zahărul. Se adaugă usturoiul tăiat mărunt, se mai găteşte încă 1-2 minute amestecând. Se adaugă făina, se amestecă bine şi se mai găteşte 3-4 minute amestecând viguros. 

Se stinge cu berea. Atenţie: face ceva spumă, deci e bine să nu fie turnată toată dintr-o dată ca să nu dea p-afară. 

Se amestecă maglavaisul astfel obţinut în oală / tuci împreună cu cimbrul şi ienibaharul, morcovii daţi pe răzătoare, carnea şi baconul scurse sau nu de grăsime, cum te lasă inima la propriu. Carnea ar trebui să fie bine acoperită de sos. Se maia adaugă supă dacă lichidul nu pare suficient. Se mai poate păstra ceva supă pentru adăugat pe parcurs, dar la fel de bine se poat completa şi cu apă. Din experienţa noastră, iese mai bun dacă nu bălteşte totul în mult lichid ci se adaugă supă sau apă doar câte puţin, pe parcurs, când este nevoie. 

Peste carne şi sos se aşază cele două felii de pâine unse cu muştar, cu partea unsă în sus. Se vor dizolva, încet - încet, în sos. Se acoperă oala sau tuciul şi se fierbe la foc foarte mic, amestecând din când în când (cu grijă să nu se rupă âncă feliile de pâine) preţ de o oră. După aceea se amestecă mai viguros cu tot cu pâinea, se acoperă iar şi se pune în cuptorul preîncălzit la 180 de grade Celsius. 

Se lasă în funcţie de cât de atletic a fost animalul  (cam 2-3 ore) amestecând şi adăugând lichid dacă e cazul. La final, dacă e prea mult lichid, se scoate capacul şi se lasă să scadă. E gata când e gata, adică atunci când carnea poate fi tăiată cu cuţitul şi mestecată fără să-ţi rupi dinţii, dar încă nu se descompune în fibrele componente.

Flamanzii se jură că merge fie cu varianta lor de piure, stoemp, fie cu spaetzle, un fel de chestie din făină şi ou pe care am depistat-o şi în zona Buzăului sub numele dezonorant de frecăţei. Noi, însă, tot cu cartofi zicem că merge cel mai bine, fie prăjiţi, fie ei la cuptor.

PS - reţeta e cadou retroactiv de ziua Sandrei C.